1. Crește-ți flori, crește-ți cât gardul
Nănășica îmi leagă capul
Nănășica te-ar lega
Cărărușa ți-ar scurta
De la fete și flăcăi
De la ai tăi părinței, of.
2. Crește-ți flori, crește-ți cât masa
Că eu mi-am lepădat casa
Crește-ți flori și înfloriți
Că mie nu-mi trebuiți
Mie când mi-ați trebuit
V-am udat și v-am plivit, of.
3. Nănășică dumneata
La picioare ți-oi pica, of
Mâinile ți-oi săruta
Numai capul nu-l lega
Că legarea dumitale
Dezlegare nu mai are.
4. Of, te las finuță dragă
Toată lumea așa se leagă
Și se leagă cu cuvântul
Și-i legată cât pământul
Să te întorci nu se mai poate
Că-ai jurat până la moarte
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul legării miresei, simbolizând trecerea de la viața de fată la cea de femeie căsătorită. Mireasa își exprimă regretul și acceptarea destinului, subliniind ireversibilitatea legământului nupțial.