Zi de zi, seară de seară
Trece o șatră de țigancă
O țigancă frumușică
Mă ruga să-i dau doi bani!
Ochii ei m-au fermecat
Mințile mi le-a luat
Măi, țiganco frumușea
Ce să-ți dau să fii a mea?
La la la la la
La la la la la
La la la la la
Haide, de romale,
Haide, chavale,
Haide, manușe, da…
Și de atunci seară de seară
Trece o șatră de țigani
Da’ țiganca numai vine
Să-i dau și ei doi bani.
Ochii ei m-au fermecat
Mințile mi le-a luat
Măi, țiganco frumușea
Ce să-ți dau să fii a mea?
Haide, romale, haide, chavale
Haide, manușe, haide, țigane
La la la la la la la la la
La la la la la la la la la.
Sensul versurilor
Cântecul descrie fascinația naratorului pentru o tânără țigancă și regretul dispariției ei. Amintirea ei persistă, transformând serile într-o căutare nostalgică.