Sunt multe locuri pe pământ
Ce ne atrag să ne unească
Dar cel mai sfânt legământ
E casa părintească.
Cum este viața prin străini
Ne pare dulce și domnească
Dar mult acolo suferind
Unde dor de casa părintească.
REFREN:
Oriunde aș fi cum știi mereu
Că nimeni n-o să oprească
Să mă-ntorc la plaiul meu, la casa părintească.
Un dor adânc suspină iar
Și sufletul din tot apasă
Îmi cade iarăși lacrima, la casa părintească.
Sărmanii oameni pleacă iar
Printre străini să bogățească
Le plânge inima cu-o mare
Mi-e dor de casa părintească.
Părinții noștri au zidit
O sfântă vatră strămoșească
Ce ne-a chemat și ne-a unit
La casa noastră părintească.
REFREN (x2):
Oriunde aș fi cum știi mereu
Că nimeni n-o să oprească
Să mă-ntorc la plaiul meu, la casa părintească.
Un dor adânc suspină iar
Și sufletul din tot apasă
Îmi cade iarăși lacrima, la casa părintească.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund pentru casa părintească și valorile tradiționale. Indiferent de locul unde ne aflăm, legătura cu originile și familia rămâne puternică, aducând lacrimi și amintiri.