Bună seara, măi Gheorghiță,
Floare de bujor,
Am venit din nou la tine,
Știi că mi-a fost dor,
După ani și ani de zile,
Repede s-au dus,
Nu ți-a fost, Gheorghiță, milă
Să nu-mi dai răspuns,
Astăzi vin eu la tine
Și mă uit în ochii tăi,
Of, ce multe s-au schimbat,
La tâmple-ai ghiocei.
Dac-al tău suflet de gheață
Nu mă mai primește
Fă-i, Gheorghiță, voia lui
C-așa își dorește,
Am greșit și eu atunci
Când nu te-am iubit,
Dar acum inima mea
Mi s-a răzgândit,
Ascultă-ți inima
C-așa, neică, își dorește
A mea inimă să plângă,
Viața îi plătește,
Surâsul ți-e de gheață
Și ochii parcă-s pierduți,
Știu c-ar vrea ceva să-mi spună,
Însă rămân muți.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei femei care se întoarce la un bărbat din trecutul ei, Gheorghiță, după mulți ani. Ea își dă seama că a greșit când nu l-a iubit și acum vrea o a doua șansă, dar simte că el s-a schimbat și este distant.