Au! Bade Ioane, ce stai necăjit?
Au! Bade Ioane, vremea-i de iubit!
Hai, ieși afară, hai la sărutat!
Hai, Bade Ioane,
Nu sta supărat!
Că mândruțele te-așteaptă, mai Ioane, mai!
Toată seara ies la poartă, mai Ioane, mai!
Au! Măriuță, nu mă îndemna!
Au! Măriuță, mi-o trecut vremea…
Am albit la tâmple,
Anii or trecut,
Nu mai sunt Marie cum eram demult…
De când am îmbătrânit, au! inima mea!
M-am lăsat și de iubit, Măriuța mea!
Au! bătrânețe, cum să scap de voi?
Au! tinerețe, haide-ți înapoi!
Că m-i dragă viața,
M-i drag să iubesc!
Nu mă lăsa, Doamne, să îmbătrânesc!
Cât pe lume am trăit, au! inima mea!
Ce mi-o fost drag am iubit, Măriuța mea!
Am iubit mândrele toate,
N-am făcut alte păcate-n tinerețea mea.
Sensul versurilor
Un bărbat în vârstă își amintește cu nostalgie de tinerețe și de iubirile sale trecute. El regretă trecerea timpului și își dorește să mai poată trăi și iubi ca odinioară.