Strofa 1
Ași juca dar nu știu bine,
M-aș lăsa dar mi-e rușine,
Mi-i rușine de opinci,
Că le rup și pan-aici,
Nainte picioare moi,
Că și eu vin după voi,
Dai înainte tropăind,
Eu la urmă gâfâind.
Strofa 2
Zii una mai zdrăngănită,
Că-i mândruța hodinită,
Hodinită-i vai de ea,
Că o dormit toată ziua,
Sare mândruța-n joc,
Din călcâie iese foc,
Joacă mândruța bine,
Și te-nvață și pe tine.
Strofa 3
Mândra de-i faloasă tare,
Nu poate merge pe cărare,
De-i țelină alunecă,
Și de-i praf se-mpiedică,
Mândruța-i rumenită,
Zici că-i o ciupercă friptă,
Toată ziua de-o chitești,
Mai urâtă nu găsești.
Strofa 4
Joacă-mă bădiță bine,
Să-mi sară călcâiele,
Nu știu țese nici o zi,
Cum mă știu la joc suci,
Că nu știu lucru-lucra,
Tot cu știu eu a juca,
Nainte picioare moi,
Că vin și eu după voi.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unui dans popular, cu referire la mândruțe, opinci și bucuria jocului. Versurile evidențiază energia și voia bună specifice dansurilor tradiționale românești, dar și autoironia și complexitatea relațiilor.