Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă, mi-e dor de tine
Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă și întoarce-te la mine bis.
Sună-mă, te rog, de seară vreau să vorbesc cu tine
Vreau să-ți aud vocea iară și te vreau lângă mine bis.
Lacrimi pe obraz privesc telefonul ce nu sună
Doar tu mi-ai rămas și asta e minciună bis.
Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă, mi-e dor de tine
Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă și întoarce-te la mine bis.
Când ai plecat în lume, o vorbă nu mi-ai spus
Și de atunci fată eu aștept un răspuns bis.
Lacrimi pe obraz privesc telefonul ce nu sună
Doar tu mi-ai rămas și asta e minciună bis.
Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă, mi-e dor de tine
Sună-mă, sună-mă, sună-mă, sună-mă și întoarce-te la mine bis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea sfâșietoare a unei persoane care a plecat. Protagonistul imploră persoana iubită să sune și să se întoarcă, simțindu-se singur și abandonat.