Pe toate florile din lume
Nu-mi dau iubirea mea
Ea este floarea cea mai dragă
Ce-apare în viața mea.
Nu-mi dau, nu-mi dau inima decât acelei ce-o iubesc
Nu-mi dau, nu-mi dau inima, pentru ea eu pătimesc.
Pentru doi ochi frumoși odată
Ce mult am suferit
Ei mi-au luat inima toată
Și-apoi m-au părăsit bis.
Nu-mi dau, nu-mi dau inima decât acelei ce-o iubesc
Nu-mi dau, nu-mi dau inima, pentru ea eu pătimesc bis.
Tu ai plecat și m-ai lăsat
Și nu mai pot de dor
Tu ai plecat, m-ai părăsit, ce mult am suferit.
Nu-mi dau, nu-mi dau inima decât acelei ce-o iubesc
Nu-mi dau, nu-mi dau inima, pentru ea eu pătimesc bis.
Pe toate florile din lume
Nu-mi dau iubirea mea
Ea este floarea cea mai dragă
Ce-apare în viața mea bis.
Nu-mi dau, nu-mi dau inima decât acelei ce-o iubesc
Nu-mi dau, nu-mi dau inima, pentru ea eu pătimesc bis.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și suferința provocate de pierderea unei iubiri. Naratorul își dedică inima doar persoanei iubite, dar suferă enorm după ce aceasta îl părăsește, lăsându-l plin de dor.