Și când luna iese pe cer
Ies afară, plâng și zbier
Și jur stelele din cer, vai Doamne, bis.
De ce inima-mi plânge
Și durerea mă ajunge
Și durerea mă ajunge
Of, mai Doamne, c-am pus suflet și-am iubit pe cine n-a trebuit
Viața mea.
De ce mi-ai scos în calea mea
Femeia ce nu trebuia
Ca să-mi facă viața grea
Să mă mintă, să mă-nșele
Să-mi facă zilele grele
Să-mi bage-n suflet durere
Viața mea
Da cât te-oi blestema
Și-oi plânge
Să nu crezi că nu te-ajunge
Să te-ajungă supărarea
Unde ți-o fi mai grea calea
Viața mea.
Ce mult am mai crezut în tine, dar ți-ai bătut joc de mine
Tu ți-ai bătut joc de mine, viața mea
Și când credeam că sunt iubit
Și eram mai fericit
Tu pe mine m-ai mințit
Să te ajungă mila mea
Când ți-o fi viața mai grea
Să te ajungă dorul meu
Când ți-o fi în viață mai greu.
De ce inima-mi plânge și durerea mă ajunge
C-am pus suflet și-am iubit pe cine n-a trebuit
Să te-ajungă supărarea
Unde ți-o fi mai grea calea
Să te ajungă dorul meu
Când ți-o fi în viață mai greu
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de trădarea în dragoste. Naratorul blestemă persoana care l-a rănit și își exprimă suferința și dezamăgirea față de faptul că a investit sentimente într-o relație nepotrivită.