I. Parcă ieri țineam în brațe
O fetiță-n păr cu moațe,
Fericit că prima dată
A rostit cuvântul tată.
R: Azi mi se mărită fata, a crescut fata lui tata
Știu că se duce la bine, dar plânge inima-n mine.
Și-a ales cel mai bun mire, să trăiască-n fericire,
Dar focul în piept mă apasă că pleacă fata de-acasă.
II. Parc-o văd un pic mai mare
Cu ghiozdanul în spinare
Și păru-mpletit codițe,
La școală-ntre școlărițe.
III. Am văzut că timpul zboară
Și-aveam fata domnișoară
Și frumoasă ca o floare
Fata mea crescuse mare.
IV. Anii au trecut în grabă
Și azi e în rochiță albă.
Doamne cât e de frumoasă,
Fata tatii e mireasă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie emoțiile unui tată la nunta fiicei sale, rememorând momentele cheie din viața ei, de la copilărie până la ziua nunții. Exprimă un amestec de bucurie și nostalgie, accentuând legătura specială dintre tată și fiică.