Te privesc în ochi și nu văd nimic,
De fapt tu vezi prin mine, știi bine ce zic,
Mă simt de parcă aș fi rănit
Și în mintea mea este un singur chip,
Această melodie este despre noi,
Descrie foarte bine ceața dintre noi,
Și trag de mine, trag de tine, trag de noi,
Să pot distruge zidul dintre noi,
Nu e nimic prea greu de înțeles,
Dar noi întotdeauna vorbim fără sens,
Mă simt totuși OK când îți adresez,
Cuvinte să te-mpac… te iubesc,
Iubirea mea-i ciudată dar totuși eu ți-o port,
Îmi spui acelaș lucru și trebuie să pot,
Străbate cu privirea întunericul adânc,
A ochilor în care mă regăsesc oricând.
Refren:
Mă simt o hologramă în prezența ta,
Ai vrea ca lângă tine să stea altcineva,
Iubirea este oarbă și da, îi dau dreptate,
Privește-mă bine, eu merg mai departe.
Aș vrea să te simt, să te ating dar nu pot,
Tu mă îndepărtezi și nu mai suport,
Știi ce urăsc? E faptul că mă doare,
Iubesc și urăsc femeia ce numai ea are,
Inimă de piatră, vinovată de toate,
Orgoliul, modestia sunt și ele implicate,
Plâng și scriu, cu gândul doar la tine,
Gândindu-mă adânc la o simplă prietenie,
Te las să faci cum îți convine,
Te pup fata mea, și-ți urez numai bine.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane care se simte distantată și invizibilă într-o relație. Exprimă durerea iubirii neîmpărtășite și dorința de a depăși această situație, chiar dacă implică despărțirea.