Tinerețe, tare rea mai ești,
Când pleci de la noi, ne părăsești,
Ne lași cu bătrânețea,
Nu știi cât este de grea,
Doar inima-ți este tinerea.
Prea repede pleci și nu te-ntorci
Și lacrimi în suflet lași la toți,
După patruzeci de ani
Ne lași sufletul amar,
Pleci și de nimeni nu ai habar.
Ce n-ar da omul din viața sa
Să rămână cu tinerețea?!
Bătrâneții i-ar da foc,
Tinerețea să stea-n loc,
Dar de asta noi n-avem noroc,
Fața ni se ofilește,
Păru-n cap ni se albește
Și-asta pe nimeni nu ocolește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pierderii tinereții și inevitabilitatea bătrâneții. Vorbește despre dorința de a rămâne tânăr și despre amărăciunea pe care o aduce trecerea timpului.