Neicuță, de foc și dor
Mă plimbai prin câmp cu flori,
Găsii florile plângând
Și de tine întrebând.
Florile dacă te plâng,
Atunci eu te port în gând,
Nu știu, neică, cum să fac
Cărare din flori să-ți fac.
M-aș duce din sat în sat
Să știu că nu m-ai uitat,
Tot pe drumuri de pământ
Să știu că nu m-ai urât,
Tot pe drumul cel de piatră
Să te știu că te văd o dată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și căutarea unei persoane dragi. Versurile descriu o călătorie emoțională prin peisaje melancolice, în speranța unei reîntâlniri.