La cârciuma Radului
Beau voinicii satului,
Astăzi beau și mâine beau,
Mă mir bani de unde iau,
Ia, voinice, ia și bea,
Crâșmărița e colea,
Setea să ți-o potolești,
Dar vezi să nu te-amețești.
Bată-l Dumnezeu să-l bată
P-ăl de-a pus cârciuma-n poartă,
De vine omul călare
Pleacă cu șaua-n spinare,
Și merge pân’ la un loc,
Apoi se-ntoarce-ndărăt,
Mai toarnă-mi în pahar vin
Că mâine eu nu mai vin.
Ce-ai câștigat într-o vară
I-ai băut toți într-o seară,
Mergi pe drum, te ții de gard
Și gâtul mereu ți-l arzi,
Nu contează cât mănânci,
Amarul să ți-l alungi,
Intri-n cârciumă și bei
Și uiți de copiii tăi,
Uiți de masă, uiți de casă
Și de femeia aleasă,
Când te trezești ți-e necaz,
Nu-ți vine să mergi acas’.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om care își cheltuiește toți banii la cârciumă, uitând de familie și de responsabilități. Regretele apar dimineața, când se trezește și realizează consecințele faptelor sale.