Foaie verde și-o sipică,
La cârciuma de pe luncă
Vinu-i bun, ocaua-i mare,
Beau voinicii de-ncercare
Și crama e mititică,
Crâșmărița-i frumușică,
Beau voinicii până pică.
Foicică și-o lalea,
Maică, măiculița mea,
Câți voinici de seama mea,
De dor, de inimă rea
Intră-n cârciumă și bea
Să-și potolească setea.
După două, trei pahare
Uită orice supărare
Și cu toți se-nveselesc
Și-apoi jocul îl pornesc
Că-i obicei strămoșesc,
Și joacă doi câte doi
Când e veselia-n toi
C-așa-i datina la noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera dintr-o cârciumă unde tinerii se adună să bea și să uite de griji. Ei se bucură de vin, de companie și de tradițiile locale, găsind alinare și veselie în petrecerea împreună.