Foaie verde mătasă,
Ionele, pui băiat,
Coboară devreme-n sat,
Coboară devreme-n sat.
Că mie mi s-a urât
Singurică pe pământ,
Singurică, singurea,
Milă de la nimenea.
Dac-aș ști c-ar fi așa
Aș ieși în calea ta,
La marginea drumului,
La umbra pelinului.
Cine-o trece să se mire
Ce focșor a fost pe mine,
Ce focșor și ce amar,
Ce mai dragoste-n zadar!.
Vers refren:
Măi Ionele, măi!
Sensul versurilor
O fată tânjește după Ionele și se simte singură. Ea își exprimă dorința ca el să se întoarcă și regretă dragostea neîmpărtășită.