De vreți să vă-nveseliți,
Setea să vi-o potoliți,
Să beți vin din ăla roșu
La crâșmă la Hanul Roșu,
Nu beți până nu mâncați
Friptură și cu cârnați
Și-apoi beți câte-un pahar
Vin de-ăla de zile mari.
Să-ți mai cânte și-o vioară
De foc, de inimă-amară
Nu-ți vine să pleci acasă
Și bei până pici sub masă,
Uiți de toate, uiți de tine
Că nu-i nicăieri mai bine,
C-așa-i făcută lumea:
Din ce bei tot ai mai bea!
Hai poftiți și la Fetească
De Valea Călugărească,
Zi, lăută, zi mai tare
Să se-audă-n deal și-n vale,
Ăsta-i Raiul pe pământ
Să bei, să n-ai niciun gând,
Că decât bolnav în pat
Mai bine beat pe sub pat.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a bea vin la crâșmă, uitând de griji și probleme. Este o celebrare a vieții simple și a plăcerilor lumești, unde muzica și băutura creează un sentiment de paradis pe pământ.