Ce te crezi, măi omule,
De ești îngâmfat,
Crezi tu că în lumea asta
Ai de câștigat?!
Știu un proverb românesc,
Să-ți spun nu-ndrăznesc,
Că prostul nu-i prost destul
Până nu-i fudul!
Sunt oameni în lumea asta
Când se-mbogățesc
Și se-ncred în avuție,
Dar ei nu gândesc
Că viața-i cu valuri, valuri,
Te dă și-napoi,
Nu-ți aduce numai daruri
Și atunci e vai de voi.
De-aia-i bine, omule,
Să fii bun și drept,
Să lași loc de bună ziua
Pe oriunde treci
Și să nu-ți bați joc de nimeni,
Fiindcă e păcat,
Și-ai să vezi, măi omule,
C-ai să fii iertat,
Nu-ți ajută la nimic
Când ești îngâmfat,
Atunci când crezi că ți-e bine
N-ai să fii iertat,
După bine vine rău,
Vezi, măi omule,
Că te bate Dumnezeu,
Nu-ți iartă păcatele.
Sensul versurilor
Piesa avertizează asupra pericolelor îngâmfării și importanța bunătății și dreptății. Subliniază că bogăția și aroganța nu aduc fericire, ci pot atrage necazuri și că este esențial să rămâi umil și respectuos cu ceilalți.