Frunză verde și-un dudău,
Ce-i cu tine, neic-al meu?
Că eu te-am iubit,
Tu m-ai părăsit,
Vino, vino, neică iară!
Pe potecuța cu flori
Ne sărutam până-n zori,
Tu m-ai sărutat,
Eu te-am mângâiat,
Că-mi ești tare drag, neicuță!
Dacă mi te prinde dorul
Bate drumul cu piciorul,
Vino la portiță
Sau prin grădiniță
Ca să-ți dau guriță, neică!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și nostalgia unei iubiri pierdute. Persoana își amintește cu drag de momentele petrecute alături de persoana iubită și își exprimă dorința ca aceasta să se întoarcă.