Frunzuliță măiestoasă,
Am pe lume un băiat,
De lângă mine-i plecat
Și e tare-ndepărtat,
S-a-nsurat, nu știu de-i bine
Că nu vine pe la mine,
Și-s bătrână, bolnăvioară,
Cu mult foc la inimioară.
Eu v-aștept măicuț-acasă
Cu tot ce-i mai bun pe masă,
Grădina-i plină cu flori
Și v-aștept de sărbători,
Vă-nțeleg, măicuță bună,
Veniți măcar la o lună
Că de la o zi la alta
Nu știți care mi-o fi soarta.
Maică, măiculița mea,
Am primit scrisoarea ta
Și duminica ce vine
Să știi că venim la tine,
Să te găsim sănătoasă,
Când venim să fii voioasă,
C-amândoi te-om îngriji
Din adâncul inimii,
M-ai crescut la tinerețe
Și mi-ai dat numai binețe,
Vin cu nora ta cea bună,
Cu legătura pe mână.
Sensul versurilor
O mamă își exprimă dorul față de fiul plecat, amintindu-i de casă și așteptându-l cu drag. Fiul răspunde, asigurând-o că va veni în vizită cu nora, promițând să o îngrijească.