Foaie verde și-o sibică,
Foaie verde și-o sibică,
Trenule, mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Trenule, mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi.
Tu mi-l duci și-l ocolești
Tu mi-l duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București
Mărioara lui nenicu’ măi-măi.
Trenule n-ai avea parte
Trenule n-ai avea parte
De șuruburile toate
Și de șina de sub roate
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
C-ai dus pe neica departe
C-ai dus pe neica departe
Mărioara lui nenicu’ măi-măi.
Trenule de când l-ai dus
Trenule de când l-ai dus
Eu într-una am tot plâns
Eu într-una am tot plâns
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Trenule de când l-ai luat
Eu într-una am oftat
Mărioara lui nenicu’ măi-măi.
Și iar verde de-o sibică
Trenule mașină mică
Unde-l duci pe Ionică?
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Mărioara lui nenicu’ măi-măi.
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Și-l dai jos la București
Și-l dai jos la București
Mărioara lui nenicu’ măi-măi
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și dorul față de iubitul ei, Ionică, care a fost dus departe cu trenul. Ea deplânge plecarea lui și își exprimă suferința cauzată de această despărțire.
