Lume, pân-am fost de tine
Nu ţi-a fost urât de mine
Dar de când am îmbătrânit
Văd bine că ţi-s urât.
Vai săracu’ om bătrân
Nu-i de sapă nici de fân
Că se duce cât îi lin
Că se duce cât îi lin.
Cât eram la tinereţe
Nu gândeam la bătrâneţe
Când mergeam seara prin sat
Şi gândeam la sărutat.
Când eram mai tinerel
Lumea-mi zicea Toderel
Mâncam pecie de miel
Şi sărutam frumuşel.
Dar de când am îmbătrânit
Toader cel burzuluit
Mănâncă pecie de capră
Sărută gură de babă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și regretul pierderii acesteia. Perspectiva este a unui om bătrân care își amintește cu melancolie de zilele tinereții, când era apreciat și plin de viață.