Foaie verde sălcioară
Mă-nsurai dintâia oară
Și mi-am luat o Mărioară
Frumușică foc și pară
Cu ochișori ca mura
Cu ochișorii ca mura
Inima ca mătrăguna
Mărioară, viață-amară.
Lăcrimioară bob ca roua
O lăsai și luai pe-a doua
Cum dădui cum o sucii
Tot Mărie nimerii
Mărioară, Mărioară
N-avusei timp de iubit
Că s-a smintit și-a fugit
Mărioară, viață-amară.
Foicică foi ca vița
Vara când se dă arșița
Mă iubii cu una Rița
Ca-mi da vinul cu cofița
Mă-mbătai și mă-nsurai, măi
Mă-mbătai și mă-nsurai
Și-a doua zi ce aflai
Că Rița era Marița.
Și Mărița Mărioară
Dar la vară mă-nsor iară
Și-am zis vorbă rea bădie
Toate fetele să știe
Tot al dracului să fie
Tot al dracului să fie
Ăl de-o mai lua Mărie
Mărioară, viață-amară.
Sensul versurilor
Cântecul descrie experiențele unui bărbat cu mai multe femei numite Mărioara sau derivate ale acestui nume, toate relațiile sale sfârșind în dezamăgire. El ajunge să regrete că s-a căsătorit și avertizează pe alții să nu mai ia femei cu acest nume.