Lelița cârciumăreasa,
Lelița cârciumăreasa,
Ce te ții așa măreață,
Ce te ții așa măreață?
Că și eu mi-s precupeț
Și tot nu mă țin măreț!
Foaie verde de-avrameasă,
Foaie verde de-avrameasă,
Lelița cârciumăreasa,
N-ai o fată mai frumoasă?
Să ne servească la masă,
Să ne servească la masă!
Ba am fată și flăcău,
Ba am fată și flăcău,
Dar mai bine servesc eu,
C-ai fost ibovnicul meu!
Dar mai bine servesc eu,
C-ai fost ibovnicul meu!
Și de-i vedea că mă-mbăt,
Și de-i vedea că mă-mbăt,
Să nu-mi dai drumu’ să plec,
Să nu-mi dai drumu’ să plec!
Să-mi așterni și să mă culci,
Tot în fundul pivniții!
La canaua bătăind,
La canaua bătăind,
S-aud cepul scârțâind,
Și vinu’-n vădra curgând!
Eu cu dumneata de gât,
Să te pup, să te sărut!
Sensul versurilor
Un precupeț curtează o cârciumăreasă, amintindu-și de o idilă trecută. El își dorește să fie servit de ea și, dacă se îmbată, să fie îngrijit în pivnița ei, ascultând sunetele cârciumii.
