Și ia uite-o, zău, ia uite-o, zău,
Se uită la mine rău, of!
Ia uite-o, zău, ia uite-o, zău,
Se uită la mine rău, of!
Parcă n-am iubit-o eu,
Parcă n-am iubit-o eu, mai!
Și se uită dușmănește
Ca să nu-i mai trag nădejde, mai!
Neică, dacă-ți sunt dragă,
Împrumută-te la bancă!
Neică, dacă-ți sunt dragă,
Împrumută-te la bancă!
Și ia-mi rochie de tafta
Și pantofi de catifea, mai!
Și mă du prin mahala,
Să mă vadă maică-ta, of, of!
Și de mă vede, și mă-ntreabă:
„A cui ești tu, fată dragă?”
Și de mă vede, și mă-ntreabă:
„A cui ești tu, fată dragă?”
A lui cu mustața neagră
De s-a-mprumutat la bancă,
Mi-a luat rochie de tafta
Și pantofi de catifea, mai, mai!
Sensul versurilor
O fată este curtată de un băiat care se împrumută pentru a-i oferi cadouri scumpe, dorind să o impresioneze și să o prezinte mamei lui. Cântecul descrie o scenă tipică de curte din cultura tradițională, cu accente umoristice.