Când m-om dus la-nsurat,
Când m-om dus la-nsurat,
Tare rău m-om îmbătat!
Tare rău m-om îmbătat!
Și-apoi când m-om dezbătat,
Și-apoi când m-om dezbătat,
M-om pomenit însurat!
M-om pomenit însurat!
Și-ntr-o joi pe la nămiaza,
Și-ntr-o joi pe la nămiaza:
Scoală, scoală, hai, nevastă!
Scoală, scoală, hai, nevastă!
Că n-avem nici apă-n casă!
Că n-avem nici apă-n casă!
Taci, bărbate, nu mai spune!
Taci, bărbate, nu mai spune!
Că avem o mâță bună,
Scoate apă din fântână!
Paie-mi rău după junie,
Paie-mi rău după junie!
Și mândrii după fete,
Și mândrii după fete!
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat care se îmbată la propria nuntă și se trezește căsătorit, regretând tinerețea pierdută și libertatea de a fi cu alte fete. Tonul este nostalgic și ușor ironic.