Foaie verde și-o șibică
Foaie verde și-o șibică
Trenule mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Trenule mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică
Marioara lui nenicu’ mai-mai.
Tu mi-l duci și-l ocolești
Tu mi-l duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București
Marioara lui nenicu’ mai-mai.
Trenule n-ai avea parte
Trenule n-ai avea parte
De șuruburile toate
Și de șina de sub roate
Marioara lui nenicu’ mai-mai
C-ai dus pe neica departe
C-ai dus pe neica departe
Marioara lui nenicu’ mai-mai.
Trenule de când l-ai dus
Trenule de când l-ai dus
Eu într-una am tot plâns
Eu într-una am tot plâns
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Trenule de când l-ai luat
Eu într-una am oftat
Marioara lui nenicu’ mai-mai.
Și iar verde de-o șibică
Trenule mașină mică
Unde-l duci pe Ionică
Unde-l duci pe Ionică
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Marioara lui nenicu’ mai-mai.
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Și-l dai jos la București
Și-l dai jos la București
Marioara lui nenicu’ mai-mai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și tristețea unei fete, Marioara, după ce iubitul ei, Ionică, a plecat cu trenul. Ea blestemă trenul care l-a dus departe și își exprimă suferința continuă.