Eu când am plecat de-acasă,
Mi-am lăsat dorul pe masă,
Bundiţa în cui la grindă,
Pe badea plângând în tindă,
Ionel, Ionelule, măi..
Eu mă uit, el nu mă-ntoarce,
Nici cu mâna semn nu face,
Ionel, Ionelule, măi..
M-oi duce şi n-oi veni,
Să văd cine m-o dori,
De s-ar face satu’ roată,
Nu mă mai întorc vreodată,
Ionel, Ionelule, măi..
De m-ar vrea cine ştiu eu,
M-aş întoarce-n satul meu,
Ionel, Ionelule, măi..
Măiculiţă, nu mă da,
După cine eu n-oi vrea!
Şi de l-oi vedea că vine,
Să-ncui mamă, uşa bine!
Ionel, Ionelule, măi..
Încuie uşa, şi-apasă,
Şi spune-i că nu-s acasă,
Ionel, Ionelule, măi..
Pădurice cu brad verde,
Cine pe badea mi-l vede,
Să-i spună că îl doresc,
Şi din inimă-l poftesc,
Ionel, Ionelule, măi..
La căsuţa mea din sat,
Să-mi fie iubit bărbat,
Ionel, Ionelule, măi..
Sensul versurilor
O fată pleacă de acasă, lăsând în urmă un băiat pe nume Ionel. Ea exprimă dorința de a fi dorită și refuză o căsătorie nedorită, preferând să aștepte pe cineva care o vrea cu adevărat.