Maria Magdalena Danaila – Nebuna După El

I.
Nu fi supărată, mama,
Nu lăcrima, că azi îmi fac bagajele și plec.
Nu m-am supărat pe tine,
Dar locul nu-mi mai este aici, de ce să plângi, nu înțeleg.
Asta e, nu mai sunt fetița mamii,
Te-am prevenit de-atâtea ori să-ncepi senin așa ceva.
M-ai crescut, m-am maturizat cu anii,
Dar de-o vreme un băiat e stăpân pe viața mea.

Refren:
Hai, zâmbește iar, te implor, fii fericită, mama,
Mândră fii că sunt femeie-n toată firea de-acum.
Nu e vina ta dacă azi mă-ndepărtez de tine,
Ca un nestăpânit copil rebel,
Dar, mama, sunt nebună după el,
Nebună după el…

II.
Nu fi îngrijorată, mama,
Știi foarte bine că oricând orice problemă o descurc.
Vreau să fii mândră de mine,
Chiar dacă voi avea necazuri, cu fruntea sus am să le duc.
De ce plângi, nu te-ai săturat de mine?
Visai adeseori să scapi de mine într-o zi.
Fruntea sus și să ai grijă de tine,
Nu-mi cere să mă răzgândesc, sunt fericită și iubesc.

Refren:
Hai, zâmbește iar, te implor, fii fericită, mama,
Mândră fii că sunt femeie-n toată firea de-acum.
Nu e vina ta dacă azi mă-ndepărtez de tine,
Ca un nestăpânit copil rebel, rebel.
Hai, zâmbește iar, te implor, fii fericită, mama,
Mândră fii că sunt femeie-n toată firea de-acum.
Nu e vina ta dacă azi mă-ndepărtez de tine,
Ca un nestăpânit copil rebel,
Dar, mama, sunt nebună după el…
Nebună după el…