I.
Noaptea a trecut ca o-ntristare de temut
Zorii au venit ca un zâmbet nerostit
Ruptă din tristețe lacrima s-a spulberat
Focul am supus ca pe-un legământ nespus, dar
Azi te-am revăzut ca pe un vis de necrezut
M-am reoglindit în tine
Și mi-a fost un pic rușine
O lacrimă-n ochi a sclipit când ne-am salutat zâmbind.
R:
Ce mai faci? Mersi, bine
Cred că mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo sută și ceva de ani
– bis.
II.
Sângera-n cuvânt nepăsarea ta de vânt
Iar sufletul îmi arde și se scurge în pământ
N-aș putea acum să spulber amintiri de scrum
Cum de poți zâmbi și în ochi mă poți privi
Vorbe nu găsim și ochi în ochi ne tot privim
Dar cum să-ți spun că niciodată
N-oi fi de tine vindecată
Fără mine unde pleci nu știu
Dar îmi simt sufletul pustiu.
R:
Ce mai faci? Mersi, bine
Cred că mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo sută și ceva de ani
– de 3 ori
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de nostalgie și regret la revederea unei persoane dragi din trecut. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de durerea provocată de despărțire, simțind că nu s-a vindecat complet.