Pe marginea uliți
Merg feciori a peți x2
Și să ducă Cătălinaș
La Ioana din Ciocaș.
Drumu-i lung și ptitruit
La Ioana-i îngrădit x2
Cu gard mândru din nuiele
Să nu poți trece prin iele.
Da ficiorii nu să lasă
Ar sări și păste casă x2
Și-o sărit peste grădini
O scos porta din țâțâni.
Ca-șeș domne feciori
Merg la fete a peți x2
Și-s buieci băta-i norocu
Până ce-ș pun în cap clopu.
Că-s răi și blăstămați
Și de doruri îs mâncați x2
Dapoi după ce s-însoră
Să-nconjoră de tigneală.
– Da câte-o dată-ș amintesc cum era la fecioresc -.
Bine-i ca să fii fecior
Că-ți inima cu dor x2
Ziua tătă poți lucra
Sara la mândra-i umbla.
Că-i crepa ferestrile
Și-i țuca gurițele
Sensul versurilor
Cântecul descrie un obicei tradițional de pețit, unde feciorii merg să ceară fete în căsătorie. Versurile evocă atmosfera satului, dorința tinerilor și bucuria petrecerii, dar și nostalgia după viața de fecior.