Te văzui neică la poartă.
I. Te văzui neică la poartă
Când vorbeai cu altă fată
Nu vorbii neică prea mult
Că mă supar şi mă duc
Şi mă duc din satu’ meu
Şi-o să-ţi pară neică rău.
II. Mândruţo, nu-ţi pare rău
Să te duci din satu’ tău
Nu ţi-o părea rău de mine
Dar de maicăta ştiu bine.
III. Ba eu neică-mi pare rău
Să mă duc din satu’ meu
De măru’ de la fântână
De măicuţa mea bătrână
De-ale mele trei surori
Şi de grădina cu flori.
IV. De apa după vâlcele
Şi de dragostile mele
De tufa de liliac
De fetele de prin sat
Dar de tine neică zău
Parcă n-ai fi fost al meu
Parcă nu te-am iubit eu
Sensul versurilor
O fată își exprimă supărarea și dorul față de satul natal și de persoanele dragi, inclusiv dezamăgirea față de iubitul care nu pare să o aprecieze. Cântecul exprimă regretul despărțirii și atașamentul față de locurile și oamenii din trecut.