Oltenie, floare mândră,
Toată lumea te laudă.
Că ești floarea florilor,
Mândria oltenilor!
Că olteanul e viteaz,
Te scoate de la necaz.
Și vine, și la bine și la rău,
Vine-n ajutorul tău!
Că el nu ține mânie,
Te cheamă la veselie.
Pe el nu-l poți înșela,
Dragostea nu i-o poți lua.
Că se uită-n ochii tăi
Și el te știe ce vrei.
Pe picior de l-ai călca,
Vai de măiculița ta!
Oltenie, floare aleasă,
Mândră ești, ca o mireasă.
Cine ți-a mărit grădina,
Tudor și Ecaterina.
Ți-au pus cununa de flori
Și-au rămas nemuritori
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus regiunii Oltenia, descrisă ca o floare mândră și lăudată de toată lumea. Evidențiază vitejia și spiritul de ajutorare al oltenilor, precum și importanța figurilor istorice Tudor și Ecaterina.