Mai treci, neică, și tu dealul
Și vino la noi cu calul
Să-i dau grăunțe cu poala,
Ție să-ți dau vin cu oala.
Calului să-i dau grăunțe
Și ție să-ți dau guriță
Să-i dau grăunțe cu poala
Ție să-ți dau vin cu oala.
Să nu te-nsori în alt sat
Că Murgu tău-i învățat
Să-i dau apă din vedriță
Și iarbă din poieniță.
Să-i dau iarbă cu trifoi
Din grădină de la noi
Să-i dau iarbă cu trifoi
Din grădină de la noi.
Neicuță, dragostea mea,
Tot mă uit în calea ta,
Dar tu, neică, nu mai vii
Pe poteca de la vii.
De ce mă ții încurcată
Să rămâi nemăritată?
Lumea-n sat să mă vorbească,
Băieții să mă urască
Sensul versurilor
O fată își așteaptă iubitul să se întoarcă, amintindu-și de promisiunile făcute și exprimându-și dezamăgirea că el nu mai vine. Ea se teme de judecata comunității și de faptul că va rămâne nemăritată din cauza lui.