Frunză verde din grădină,
Zice lumea că nu-s bună,
Dar de vorbe nici nu-mi pasă,
Din opinci colbul să iasă.
Strigătură:
Măi scripcare, nu te face,
C-amu joc cu cine-mi place.
Zi-i, scripcare, de la ușă
Să mă scutur de cenușă,
Că de când m-am măritat
Încă nu m-am scuturat.
Strigătură:
Cine-mi aude gura
Crede că n-am ce lucra.
Zi-i, bade, cu fluiera,
Măriuca cu gurița,
Nu mă face de rușine
Că ne vede-atâta lume.
Strigătură:
Cântă tu, guriță scumpă,
C-atâta lume te-ascultă.
Tot ‘nainte locului
Și-i dă mama focului.
M-o-nvățat mam-a juca
Mestecând mămăliga:
„Hopa, țupa, la podea,
Uite-așa, Măriuca mea!”.
Strigătură:
Frunză verde lemn sucit,
Mulțumim, că s-o gătit,
Dați-mi drumul să mă duc
Ca să nu vă las bucluc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă atitudinea unei femei care ignoră bârfele și se bucură de dans și de tradițiile populare. Ea își afirmă independența și plăcerea de a trăi, invitând pe toată lumea să se alăture petrecerii.