Frunză verde iasomie,
Ne pornim cu bucurie,
Și iar verde busuioc,
Ne pornim într-un noroc.
Grădina cu florile,
Frații cu surorile,
Grădina cu flori bătute
Nașii lor cu neamuri multe.
De mult aud chiuind,
O nuntă pe drum venind.
Ieșiți, lume, din bordei
Și vedeți afară ce-i?
Bună seara de trei ori,
Bucuroși sunteți de noi?
De sunteți bănuitori,
Noi suntem întorcători.
Înainte suntem doi,
Oastea noastră-i înapoi,
Înainte suntem tri’,
Înapoi sute și mii,
Înapoi suntem patru,
Înapoi vine tot satul.
U, iu, iu și bine-mi pare
C-a pierit un cal în vale,
Carnea s-o dăm la gălușe
Pielea de opinci la druște.
Dă-ne, mire, băutură,
Să putem striga din gură,
Adă vin un poloboc
Să pornim lumea la joc.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă a unei nunți tradiționale românești, cu strigături vesele și invitații la petrecere. Versurile evocă bucuria, norocul și participarea întregii comunități la eveniment.