Rămas bun, dragă măicuță,
Că te-am slujit de micuță
Și flămândă, și desculță
Pentru șapte perinuță.
Spusu-ți-am, mămuță, bine
Să ții zile pentru mine,
Da-i ținut zile-nvârstate
Și m-ai dat, mamă, departe.
Poți, mămuță, semăna
Busuioc pe prispa ta,
Busuioc pe prispa ta
Că eu rar ți l-oi călca.
Îți sărut mâna, mămuță,
Că m-ai crescut de micuță,
Te rog, mamă, de mă iartă
C-ai fost copilă odată.
Că mama cu fetele-i
Ca cerul cu stelele,
Că noaptea-i plin de stele,
Dimineața-i fără ele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea despărțirii de mamă și regretul pentru sacrificiile făcute de aceasta. Vorbitorul își ia rămas bun, recunoaște eforturile mamei și cere iertare, comparând relația mamă-fiică cu cerul și stelele, sugerând o pierdere ireversibilă.