– În vale la răchițele
Șuie-un voinic cu jele,
Îl cunosc pe șuierat
Că-i acel ce m-o lăsat.
Nu gândi, bade, că-mi place
Că numai păcate faci,
Nu gândi că-mi trebuiești
Că numai păcătuiești.
– Tot blesteamă fetele
Că nu le plac feciorii,
Gura de nu le-ar plăcea
Cu feciorii n-ar ședea.
Strigătură:
Astea fete adunate
Tot așteaptă sărutate.
Lelița de mândră ce-i
O dat vaca pe cercei
Și vițica pe oglindă
Să vadă cât îi de mândră.
– Feciorul care-i feciori
Nu doarme noaptea pe țol,
Nu doarme noaptea pe țol,
Numai pe pământul gol.
Însoară-te, măi bădiță,
Nu-mi sta strajă la portiță,
Însoară-te, fă-ți armata,
Că nu mă mărită tata.
Strigătură:
Nime-n lume nu se-nșală
Ca flăcăul când se-nsoară,
C-așa-i bine-i însurat
Ca și câinelui legat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată care pare să respingă un băiat, dar în același timp, versurile satirizează relațiile și căsătoria, sugerând că niciuna nu este ideală. Strigăturile adaugă un element umoristic și de observație socială.