Frunză verde mărăcine,
Ia-ți, mireasă, iertăciune
De la mamă, de la tată,
De la megieșii roată.
Frunză verde viorele,
Cazi mireasă-n genunchele
Și frumos iertare-ți cere,
Și frumos iertare-ți cere.
Roagă-te frumos, te iartă,
Poate le-ai greșit vreodată,
Că nu-i copil să se nască
La părinți să nu greșească.
Sensul versurilor
Cântecul descrie momentul iertăciunii miresei față de părinți și rude, un ritual important în tradițiile de nuntă românești. Mireasa își cere iertare pentru eventualele greșeli, recunoscând că nimeni nu este perfect și că este important să înceapă noul capitol cu împăcare și binecuvântare.