– Am fost aseară-ntr-un loc
Și-am venit fără cojoc.
– Și diseară când îi merge
Îi veni făr’ de izmene.
– Hai, așterne-ți țoalele
Că vă vin cocoanele.
– Nu cătați la aste fete,
Ele nu-s de modă veche,
Îs cu carte învățate,
Nu le trebuie vaci cu lapte,
De-ar face numai păcate.
– Tu te ții că ești frumos,
Dar ești, mă, un păcătos,
Să nu mai vii pe la mine
C-am să dau drumul la câine.
– Nevăstuță, poale crețe,
Fuioarele ți-s pe cotețe,
Descrețește-ți poalele
Și toarce-ți fuioarele.
– Hai, leliță, la cireșe
Că n-ai poale la cămeșă.
– Taci, al dracu, nu mai spune
Că le-oi țese și le-oi pune.
– Ce folos că ai curea
Dacă n-ai parale-n ea,
Ce folos de curea lată
Dacă n-ai boii la poartă?
– Ce folos de boi la poartă
Dacă mândra-i supărată,
Nici nu se dă sărutată?
– Chiuiți, fete frumoase,
Nu fiți așa rușinoase,
Că flăcăii-ar chiui,
Dar se tem că or greși.
Sensul versurilor
Piesa este o horă tradițională cu strigături, care satirizează diverse aspecte ale vieții rurale și relațiilor interumane. Versurile abordează teme precum flirtul, munca, aspectul fizic și relațiile dintre bărbați și femei, toate într-un mod umoristic și ironic.