– Draga puiculița mea
Zice că s-ar mărita,
Zice că s-ar mărita,
Mălai nu știe-a frământa,
Pe lopată nu-l știe-a pune
Până n-o leagă c-o funie.
– Nu te ține, bade, tare
Că nu ești de viță mare,
Livada-i ta-i numa-așa
Numai cât scurmă cloșca.
Când stau cu badea de față
Sărută, mă strânge-n brață,
Dacă plec de la badea
Și cu alta face-așa.
– Puiculiță, tu Irină,
Cămeșuica de pe tine,
Cămeșuica de pe tine
Nu-i cusută de-a ta mână,
Da-i făcută de vecină
Pe cârnați și pe slănină.
Strigătură:
Am avut și eu drăguță
Și-o purtau alții-n căruță.
– Maică-ta mă tot grăiește
Că-s o rea, Doamne ferește,
Du-te, bade, și mă lasă
Să nu moară mânioasă,
N-are mama zece fete
Să nu le mărite toate.
Strigătură:
Are mama numai tri’,
Și-a alege gineriii.
– Măi neveste, măi copile,
Să vă fie de la mine,
Să vă fie de la mine
Să țineți flăcăii bine:
Prepelegi să le-așterneți,
Bolovani la cap puneți,
Bolovani la cap puneți
Hodină bună, băieți!
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor relațiile și căsătoria în mediul rural. Versurile satirizează stereotipurile și micile conflicte din cuplu, dar și rolurile tradiționale ale femeii și bărbatului.