Crenguță de iederă,
Cine s-o putut gândi
Că noi iar ne-om întâlni?
Dragu’ mi-i cine-o venit
Și noi toți ne-am întâlnit.
Strigătură:
Horelcă, pân’ nu te beau
N-am nimică și mi-i rău,
După ce te beau pe tine
Am de toate și mi-i bine.
De-ar fi horecla din câlți
S-ar mai opri printre dinți,
Dar horelca-i de fuior
Și merge pe gât ușor.
Strigătură:
Cine naiba o văzut
Iepure-nhămat la plug,
Broască cu capul legat,
Om cu minte când îi beat?.
De-ar fi mămuța să știe
Cu cine trăiesc eu bine
Ar tăia bucăți din mine
Și le-ar azvârli la câine.
Strigătură:
Nici acela n-ar mânca,
S-ar teme că ar turba,
Horelcă, te beau te sete,
Tu mă trântești de perete!.
Alții fac fân și cosesc,
Eu beau de mă prăpădesc,
Alții cosesc și fac fân,
Noi bem de ne prăpădim.
Strigătură:
Mulțumim, gazdă, frumos
Pentru binele ce-o fost,
Și la noi când îți veni
Tot așa v-om omeni.
Haida, sus și iară sus,
Zi-i, bădiță, numai sus!
Sensul versurilor
Piesa descrie o petrecere tradițională unde băutura (horelca) este elementul central. Versurile satirizează starea de ebrietate și contrastează munca cu distracția, exprimând totodată recunoștință față de gazdă.