Strigătură:
Ăsta-i jocul cu pricina
Ce se joacă-n Bucovina.
La noi fetele făloase
Nu stau duminica-n casă,
Se gătesc, se duc în sat
Pe toloacă la jucat.
Strigătură:
Frunză verde pădureanul,
Mândru joacă tot crăsneanul,
Zi-i, Georgică, scuturat
Că de mult n-am mai jucat.
Faceți-mi o țâr’ de loc
Ca să vă arăt cum joc,
Oi juca bătutele
Până-mi rup opincile.
Strigătură:
Dați-vă lume-napoi
Că nu pot juca de voi,
Auzi doba cum mai sună,
Lume multă se adună,
Frunză verde brebănoc,
Roată, roată la mijloc,
Arde-o, arde-o la picior,
Trece fata la fecior.
Înainte, nu te-opri
Că-ți mai dau vreo două, tri’,
Om juca bătutele
Până iarb-om tologi.
M-o făcut mama așa
Sprintenă ca helgia,
Când vine duminica
Nu mă rabdă inima.
Strigătură:
Haida sus și de mânuț’
Pân’om rămânea desculți,
Pân’ desculți om rămânea
Că rămân în pielea mea.
Haida, haida, mai zi-i iară
Jocul ce l-ai zis aseară,
Hai la stânga și la dreapta
Să nu se răstoarne roata.
Strigătură:
Dați-mi drumul să mă duc
Ca să nu vă las bucluc,
S-aveți sănătate multă
Toți acei care ne-ascultă!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unui joc popular tradițional din Bucovina, unde tinerii se adună să danseze și să se bucure de muzică. Versurile evidențiază energia și bucuria dansului, precum și importanța comunității și a tradițiilor.