Poezie de dragoste.
Dor
Și iarăși prind corăbiile vânt.
E marea o sirenă care cheamă,
Matrozii uită tot – iubită, mamă
Și uită chiar și strigătul „Pământ!”.
Așa-s și eu: când vocea ta unduie,
Când ochii tăi mă-nvaluie… când palma
Se-așază blând și gânduri vin de-a valma,
Uit tot!
Iubirea-n mine suie…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dor și uitare indus de dragoste, comparând atracția iubirii cu chemarea sirenelor pentru marinari. Persoana uită de tot în fața intensității sentimentelor.