Ascunsă-n somn de mine, în vise mă adun,
Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun,
Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,
Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.
Nici gând să le fac față, dar vreau totuși să pot.
Dar câte cereri, Doamne, de unde le mai scot?!
La jucării, la dulciuri, la brazi e mai ușor,
Săracii vor avere, bogații mai mult vor,
Bolnavii sănătate, mulți dintre sănătoși,
Vor drepturi, alte ordini, sunt chiar pretențioși.
Cei mici doresc putere, cei mari – mai mari să fie,
O parte însemnată vrea Pace, Bucurie.
În fine, tot ce are Pământul cu-a lui fire
Se cere și se cere, vin cereri în neștire!
Sortez, sortez întruna, nu mă opresc un pic.
Îmi spun în gând: „Iisuse, nu-mi mai doresc nimic!”.
Nu-mi termin bine gândul, când ușa de perete,
Trântită e de vântul, adus de două ghete,
Și zboară-afară totul, scrisori și scrisorele,
Îmi mai rămân pe masă doar două bilețele.
Mă uit în jur speriată, n-am ce să mai adun,
Aștept să fiu certată de blândul Moș Crăciun.
Dar înțeleg deodată, cu vântul ce-a venit
Că cererile toate s-au și îndeplinit!.
Își scoate haina Moșul și Își dă barba jos,
Cad la pământ cu frică: era Iisus Hristos!.
Când mă trezesc, pe masă, pomelnicele mele
Sunt pline de dorințe și cereri bune, rele,
Iar Viii sunt cu morții și Morții-s printre vii..
„Îmi iartă, Bun Iisuse, ce cer. Dă-mi Tu ce știi!”.
Sensul versurilor
O persoană visează că sortează scrisorile lui Moș Crăciun, pline de dorințe diverse și adesea contradictorii. La final, Iisus apare și realizează că toate cererile au fost îndeplinite, sugerând că adevărata împlinire vine din credință și acceptare.