Viață, viață.
I. Viață, viață, de-ai face odată
Dragostea să nu îmbătrânească
Și din vise dragi când am fost fată
O iubire nouă să-nflorească
Inima s-o simt cum iar tresaltă
Pașii lui când îi aud la poartă.
Refren:
Viață, viață nu grăbi
Și nu mă îmbătrâni
Lasă-mă să mai iubesc o dat’
Inimă nu mă lăsa
Că eu rău te-oi blestema
Și mă faci să intru în păcat.
II. Să mai simt în suflet primăvară
S-aud păsări ciripind la geam
Și o dragoste să mă înfioare
Ca atunci când fată eu eram
El cu drag de mijloc, să mă prindă
Să-mi șoptească așa încetișor
Că în lumea asta cât cuprinde
E păcat să suferi când ți-e dor.
Refren:
Viață, viață nu grăbi
Și nu mă îmbătrâni
Lasă-mă să mai iubesc o dat’
Inimă nu mă lăsa
Că eu rău te-oi blestema
Și mă faci să intru în păcat.
III. De-aia zic eu ca să-ți petreci viața
Că nu știi când se slăbește ața
Că și viața este ca o floare
Mândră zău dar tare trecătoare
Doamne când o prețuiești mai bine
Se ofilește, ața nu mai ține.
Refren:
Viață, viață nu grăbi
Și nu mă îmbătrâni
Lasă-mă să mai iubesc o dat’
Inimă nu mă lăsa
Că eu rău te-oi blestema
Și mă faci să intru în păcat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a trăi viața cu pasiune și dragoste, temându-se de îmbătrânire și de pierderea sentimentelor. Vorbește despre importanța prețuirii fiecărui moment și a iubirii, deoarece viața este trecătoare.