Foaie verde, foi de pom,
Puiule, mai pui de om.
Primul tău strigat, copile,
Când faci ochisori pe lume,
Este mama… mama, mama!
Mai târziu când mergi la școală
Și te pândește vreo boală,
Cine stă târziu în noapte
Și-ți roagă de sănătate?
E tot mama… mama, mama!
Și când de necazuri dai,
Nici prieteni nu mai ai,
Cine-ți dă sfatul cel bun
Să nu te oprești din drum?
E tot mama… mama, mama!
S-o cinstești cât este-n viață,
Ascultă-i orice povată,
Că degeaba plângi, copile,
Când nu mai este pe lume…
Nu mai este… mama, mama!
Te uiți la fotografie,
Lacrimile-ți curg o mie…
Nu mai vine…
Mama, mama, mama!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă pentru mamă și regretul pentru timpul pierdut. Subliniază importanța prețuirii mamei cât timp este în viață, deoarece absența ei lasă un gol imens.