Necaz cine ți-a dat nume
Supărat a fost pe lume
Necaz cine ți-a dat nume
Supărat a fost pe lume
Supărat și cu dor greu
Amărât și plâns mereu
Necazul i-a râs în poartă
Să fie bătut de soartă.
Nu i-a fost dat ca să moară
Nici s-aibă viață ușoară
Oare de ce-o pătimi
Ce păcate-o plăti
Nu știe ce blestem greu
Îl urmărește mereu
Și-l strigă pe Dumnezeu
Să-i ia din necazul greu.
Dar așa-i omul făcut
Niciun necaz nu-i prea mult
Dar așa-i omul făcut
Niciun necaz nu-i prea mult
Nu-și pune nădejdea-n cui
C-o veni și vremea lui
Necazul să-l ocolească
Să-i fie drag să trăiască
Necazul să-l ocolească
Să-i fie drag să trăiască
Ce i-a mai rămas din viață
Dar decât un cap de ață
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința unei persoane împovărate de necazuri și blesteme. Persoana se întreabă de ce trebuie să îndure atâtea greutăți și caută alinare, sperând într-o viață mai bună.