Rău ai zis, măicuța mea,
Inimioara mea,
Să mă leagăn ca frunza
Când bate vântul prin ea, mai
Ca frunza cireșului
În bătaia vântului, mai
Cu mâinile către lună
Ca să n-am nicio zi bună
Ca să n-am nicio zi bună, of
Cu mâinile către soare
Să n-am nicio sărbătoare
Să n-am nicio sărbătoare, of, of.
Jale mi-e, măicuța, jale,
Inimioara mea,
De vorbele dumitale
De vorbele dumitale
Care mi le-ai cuvântat
Și eu nu le-am ascultat, mai
Ca mama-i cu fetele
Ca cerul cu stelele
Ca cerul cu stelele, of
Seara-i plin cerul de stele
Dimineața-i fără ele
Dimineața-i fără ele, of, of.
Orice ființă are nume,
Inimioara mea,
Are rostul ei pe lume
Are rostul ei pe lume
Orice buruiană-și are
Umbra ei dată de soare
Furnica, de e furnică
Are cuib cât e de mică
Are cuib cât e de mică, of
Pasarelele au pui
Dar eu sunt a nimănui
Dar eu sunt a nimănui, of, of
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și singurătate, generate de nerespectarea sfaturilor materne. Protagonista se simte pierdută și fără un loc al ei în lume, comparându-se cu o ființă fără de nimeni.