De-ai putea tu să vorbești, inima
De-ai putea să povestești, inima
Nopți întregi ai povesti
Și tot n-ai mai isprăvi
Câte ți-au fost date ție să trăiești
De-ai putea tu să vorbești, inima
De-ai putea să povestești, inima
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns, inima
Ai știut să-mparți cu mine
Și tristeți și bucurii
Și la rău ca și la bine
Ai știut la fel să fii
Sensul versurilor
Piesa personifică inima, atribuindu-i capacitatea de a vorbi și de a povesti despre experiențele trăite. Ea reflectă asupra emoțiilor acumulate, atât bucurii, cât și tristeți, și asupra rolului inimii în a împărți aceste trăiri cu sine.